luni, 9 aprilie 2018

In pauza


Suflarea calda, abia perceptibila, nu reusea sa incalzeasca mainile amortite, vinetii. Trebuia sa se miste. Insa, picioarele umflate, cu rani adanci, stranse in chingile bocancilor, paseau nesigur pe pamantul inghetat. O ceata groasa, laptoasa, acoperea transeea. 

Se afla in prima linie. Prima linie a frontului.

La 400 metri distanta de germani. Anul 1914, si era Craciunul.

Privirea obosita incerca sa patrunda, dincolo. Li se spusese sa fie in garda, sa nu paraseasca pozitiile de lupta.

Langa el, sute de soldati britanici insiruiti in transee, asteptau. Alaturi de sobolani, paduchi, duhoare si morti neingropati.

Privea cerul. Fulgi albi de zapada cadeau lin, arzandu-i fata. Umezeala din corp ii dadea frisoane. Iar gandurile, erau departe.

Insa, un zgomot din ce in ce mai pregnant, ii atrase atentia. Strangandu-si arma la piept, ciuli urechile. Lumini suspecte, inconjura transeea dusmanilor. A inceput?

Lipindu-se de peretii jilavi, isi ridica incet capul. Privirea ii ramase impietrita. Dincolo, parapetii pareau impodobiti cu lumini si felinare colorate.

Oare ochii sai desluseau bine?

Nu mai avu timp sa-si raspunda. 

Cu zambetul pe buze, o casca germana aparuta deasupra sa, ii spuse: Craciun fericit!

Corpul ii deveni moale, ca o carpa, cuprins de frisonul fricii. Tremurul mainilor  parea de nestavilit. Se uita la arma. Avea senzatia ce il trage in pamant. In pamantul inghetat.

Curand, alte uniforme germane, sarira in transee. In transeea lor. In noaptea asta nu tragem!

Mana ii aluneca. Arma, lipita de transee, cu baioneta infipta, astepta. Nu astazi, ii trecu prin minte.

Se auzea muzica. Silent Night. Germanii cantau in cor.

Isi intoarse privirea. Uniforme germane si britanice, isi oferau cadouri: tutun, alimente, ziare si suveniruri. Fotografii cu familii, copii si iubite  rasareau din buzunare ascunse. Vorbele curgeau de-a valma. Se intelegeau perfect. Fosti chelneri, frizeri in Anglia, acum soldati germani. Fosti prieteni.

Britanicii cantau. Alaturi de germani.

Asa ca, s-au mobilizat. Toti. Parea firesc un meci de fotbal in noaptea de Craciun. Era feeric.

A doua zi, si-au strans mortii. Si i-au ingropat impreuna, fata in fata.

Si s-au mobilizat.

Pentru lupta.

Armistitiul soldatilor, din Primul Razboi Mondial, mentionat in jurnale sau scrisori, a condus la masuri disciplinare. Insa, nimeni nu a fost deferit Curtii Martiale.  
         
Nu voi discuta aici despre codul militar. Sunt experti care fac asta.

Primul Razboi Mondial, ramane in istoria  umanitatii, drept unul dintre cele mai sangeroase conflicte cu milioane de victime.








sâmbătă, 13 ianuarie 2018

Je suis en vie



Nimic nu avea sa-l doboare.Nici anii prin spitale, nici durerea ce-l insotea mereu.

Fiecare zi era un dar.Un dar intens, transpus in cantecele sale.

Nascut in 1983 in localitatea franceza Tronche, Grégory Lemarchal (fenomenul Gregorian) isi va pune fara echivoc amprenta asupra clasamentelor muzicale din Franta. Recunoscut drept revelatia anului 2006 , Grégory Lemarchal se alatura celor mai buni artisti din istoria muzicii franceze.

Diagnosticat la varsta de un an si opt luni cu una dintre cele mai rare si dificile boli genetice, Grégory Lemarchal continua sa cante, impresionand prin talent si dorinta de a invinge.

Artisti cunoscuti se alatura fenomenului Gregorian, implinind un vis.Vis ce il transforma in cea mai iubita voce din Franta si Belgia.




Quel est ce lien qui me tient vivant dans ce monde?

Si les douleurs nous rendaient meilleurs?

Cu trei saptamani inainte de moarte, Grégory Lemarchal va urca pe scena alaturi de Helene Segara, interpretand piesa Vivo per lei

Se stinge in 30 aprilie 2007 la Suresnes, la varsta de 23 de ani.







Asociatia Grégory Lemarchal lupta in prezent pentru combaterea acestei maladii, avand in vedere ca anual 200 de copii sunt diagnosticati cu aceasta boala.Speranta de viata este de 24 de ani.







duminică, 17 septembrie 2017

Tablitele de la Tartaria



Si daca, raspunsurile se afla aici?

Asemeni indemnului ¨cunoaste-te pe tine insuti¨?...singura batalie care conteaza...

Pornind de la aceasta premiza, descoperiri misterioase par sa ne indice drumul, adanc ascuns in galerii subterane, grote stravechi sau adancimi potrivnice.

Descoperite in 1961, tablitele de la Tartaria, intra in angrenajul comorilor neasumate, iscand polemici si controverse.

Trei tablite de lut (ulterior considerate a fi din nisip amestecat cu var nestins) acoperite de simboluri nedescifrate, scrieri in opinia unora, insiruiri nesemnificative in opinia altora, incearca sa rastoarne istorii deja scrise.



Supuse unui proces chimic de decalcifiere, se pierde dintr-o greseala? calea binecunoscuta de a fi datate cu carbon 14.Printr-un simplu proces, vechimea nu mai poate fi cunoscuta.Istoria este deja scrisa.





Datate indirect, la o vechime de aproape 7000 de ani, impinge Mesopotamia in spatele ipotezei, atribuind firavelor tablite, prima scriere cuneiforma inaintea Sumerului.

Si daca, bazinul Dunarii este locul de nastere al civilizatiei?

Doua ipoteze, modifica raspunsul.Una singura, intareste certitudinea rezultatului.

Cercetatorii nu au ajuns la nici un consens.Discrepantele nu pot fi explicate.

Tendinta de a pastra ce a fost scris, fara a-ti pune intrebari, indica o asumare a lejeritatii benefica probabilitatilor unanim acceptate.

Erau asa-zisii salbatici din neolitic capabili sa produca oale stralucitoare de o mare finete, durabile in timp? Acest fapt atrage dupa sine altul: civilizatia neolitica controla focul, lasand umanitatii figurine, vase, a caror finisare incita si astazi.

A lasa umanitatii…simboluri, constructii, semne, inscrisuri, picturi, scrieri…

Pleaca-ti privirea…inainte de a o ridica…



Back to Top